Tânăr și curios fiind, Zimcu îşi însoţea cu admirație tatăl călărind neostenit în lung şi-n lat pădurile și munţii până la asfinţit, în căutarea materialelor potrivite pentru sculptat și construit. Fascinat de serile petrecute cu tatăl său alaturi de prietenii care se înzdraveneau cu câte-o olovină rece, și-a propus să pună în practică pasiunea. A trecut Carpații, a poposit în Ardeal, unde a gasit un meseriaș pentru construcția butoaielor din cupru, în care să se facă fierberea malțului și a hameiului.